Credincioșii marchează Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului), pe 28 august pe rit vechi, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin. Ziua este asociată, în tradiția populară, cu trecerea de la luna caldă la începutul toamnei și este prilej de rugăciune, binecuvântări și obiceiuri transmise din generație în generație.
În multe localități, oamenii merg la biserică și mănăstiri, unele la hram, pentru slujbe și procesiuni. Fetele tinere duc la icoane flori din grădină, considerate ocrotitoare pentru familie, iar femeile însărcinate se roagă Maicii Domnului pentru naștere ușoară și sănătate. Dimineața, potrivit obiceiului, se tămâiază mormintele în amintirea celor plecați.
De la Sfânta Maria Mare până la Sfânta Maria Mică (21 septembrie), perioada cunoscută ca „Între Sântămării”, tradiția spune că este vreme potrivită pentru nunți și pentru semănăturile de toamnă. În zona pastorală, ciobanii coboară turmele de pe munte, semn al apropierii anotimpului rece.
Superstițiile păstrate în satul românesc recomandă ca în această zi să se evite munca grea, aprinderea focului în sobă, tăierea părului sau scăldatul în ape curgătoare. Unele credințe populare spun că plantele culese astăzi au „putere de leac”, iar busuiocul pus sub pernă le-ar putea ajuta pe fete „să-și afle ursitul”. Bărbaților li se amintește vechiul obicei al înlocuirii pălăriei cu căciula odată cu răcirea vremii.
Semnele timpului rămân parte din folclor: dacă înfloresc trandafirii de Sfânta Maria, se spune că toamna va fi lungă și blândă.
