Insolația pe timp de vară: Primele simptome, complicații și tratament

Insolația apare când organismul se supraîncălzește până la 40º C sau mai mult și nu poate să își scadă temperatura. Insolația este o stare care poate pune în pericol viața unei persoane.

De obicei, insolația apare ca urmare a expunerii prelungite sau a efortului fizic la temperaturi ridicate. Este una dintre cele mai periculoase afecțiuni cauzate de căldură, fiind considerată o urgență medicală. Netratată, poate duce la afectare cerebrală, cardiacă, renală și musculară. Cu cât tratamentul întârzie mai mult, cu atât crește riscul de complicații sau deces.

Cauze

Insolația este cel mai frecvent întâlnită în lunile de vară, iar persoanele care se pot confrunta cu ea sunt acelea care s-au expus pe o perioadă lungă de timp la căldura excesivă emanată de razele soarelui. Ea se poate instala chiar și atunci când ne ferim de razele soarelui și stăm la umbră. În zilele toride de vară, umbra copacilor sau a umbrelei nu ne poate proteja în totalitate.  

Insolația poate apărea după:

• expunere prelungită la căldură: aceasta duce la apariția insolației clasice, numită și insolația fără efort. Căldura provoacă creșterea temperaturii centrale a corpului, iar în lipsa unui consum adecvat de lichide apare deshidratarea care duce la o perturbare a sistemului de reglare a temperaturii organismului. Insolația clasică apare cel mai frecvent la sugari și la copiii de până la 4 ani, la adulții peste 65 de ani, precum și la persoanele care suferă de boli cronice. Aceste grupe de vârstă sunt deosebit de vulnerabile, deoarece se adaptează la căldură mai lent decât alți oameni;
• efort fizic intens în zilele caniculare: duce la apariția insolației de efort și este mai probabil să apară la o persoană care nu este obișnuită cu temperaturile ridicate. Urgențele medicale legate de căldură în timpul evenimentelor sportive sunt estimate a fi de 10 ori mai frecvente decât incidentele legate de alte probleme de sănătate.

Simptome

Simptomul caracteristic al insolației este o temperatură centrală a corpului peste 40°C, dar leșinul este primul semn al acestei afecțiuni. Alte simptome pot include:

• cefalee pulsantă;
• amețeli;
• lipsa transpirației, în ciuda căldurii;
• pielea roșie, fierbinte și uscată;
• slăbiciune musculară sau crampe;
• greață și vărsături;
• bătăi rapide ale inimii, care pot fi puternice sau slabe;
• respirație rapidă, superficială;
• modificări de comportament, cum ar fi confuzia sau dezorientarea;
• hipertensiune arterială sau hipotensiune arterială;
• convulsii;
• sincopă;
• comă.

La sugari și la copiii mici, insolația reprezintă întotdeauna o urgență medicală. Spre deosebire de adulți, simptomele insolației la copiii mici cu care nu se poate comunica trebuie diferențiate de alte afecțiuni. Părinții pot recunoaște insolația la bebeluși urmărind:

• temperatura; 
• respirația (rapidă, superficială);
• pielea (dacă prezintă erupții la nivelul mâinilor și picioarelor și dacă este roșie, fierbinte și uscată);
• plânsul (fără lacrimi);
• dacă este prea agitat sau foarte moleșit;
• dacă are convulsii;
• în cel mai rău caz, dacă este inconștient.

Tratament

Până la ajungerea echipajelor de specialitate, trebuie luate măsuri imediate. Nu este nevoie de cunoștințe medicale elaborate pentru a acorda primul ajutor în caz de insolație și nici nu există vreun medicament specific.

Primul pas este răcirea persoanei cu insolație prin mijloacele care sunt disponibile:

• așezată la umbră sau, dacă este posibil, în interior;
• eliminate hainele în exces și orice accesoriu care ar putea afecta fluxul sanguin;
• stropită cu apă și așezată într-o cadă cu apă călâie;
• utilizarea ventilatoarelor sau a compreselor umede și reci;
• administrarea de lichide reci, băute frecvent, cu înghițituri mici;
• așezarea corpului într-o poziție întinsă, cu picioarele ridicate deasupra nivelului inimii;
• persoana cu insolație nu trebuie lăsată singură până la sosirea echipajului de specialitate sau până dă semne clare că se simte mai bine;
• în cel mult 30 de minute după aplicarea acestor măsuri, persoana în cauză ar trebui să dea semne că își revine.

Repausul la pat este absolut necesar după insolație, iar temperatura corpului va fluctua anormal timp de câteva săptămâni după incident.

Pentru restabilizarea după o asemenea tulburare provocată de căldura excesivă, este necesar un consum ridicat de lichide, supe de legume, sucuri de fructe, banane, cartofi, mazăre și fasole boabe.

Îngrijirile de specialitate asigură, pe lângă răcirea pacientului, și o rehidratare corectă. Trebuie menționat că o rehidratare bruscă poate să facă mai mult rău decât bine. În funcție de simptomele pe care le prezintă pacientul, medicul va iniția tratamentul cel mai potrivit. Dacă este cazul, se vor administra medicamente pentru prevenirea convulsiilor și oxigen suplimentar. Totodată, după stabilizarea pacientului, acesta va beneficia de mai multe investigații (radiografie pulmonară, electrocardiogramă, etc.), pentru a vedea dacă organele vitale au fost afectate.

În cazul inițierii tratamentului pentru insolație la adulții tineri, sănătoși, nu este nevoie permanent de intervenția medicilor. La copii, însă, se va cere obligatoriu ajutorul echipelor de specialitate, încă de la primele semne. Tratamentul insolației la sugari trebuie foarte atent gestionat, deoarece aceștia nu au sistemul de reglare a temperaturii corporale bine dezvoltat. Medicii recomandă părinților să nu aplice remedii pentru insolație acasă.

Complicații

În lipsa unei intervenții prompte, insolația poate avea urmări grave. În funcție de cât timp este ridicată temperatura corpului și în funcție de gradul de deshidratare, complicațiile pot include leziuni ale organelor vitale, primul și cel mai afectat fiind creierul, sau chiar moartea. Cele mai frecvente complicații severe sunt:

• sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS);
• edem cerebral;
• insuficiență renală;
• insuficiență hepatică;
• disfuncția metabolică;
• leziuni ale nervilor;
• reducerea fluxului de sânge către inimă și alte probleme circulatorii.

După ce a trecut printr-un episod de insolație, o persoană ar trebui să evite activitatea fizică timp de cel puțin o săptămână. De asemenea, va avea nevoie de teste periodice pentru a monitoriza funcția renală și hepatică. Chiar și complicațiile temporare ale insolației pot avea nevoie de câteva luni ca să dispară complet.